Page 10 - Oglinda173
P. 10

POVEŞTI PENTRU                                       Moş Crăciun se gândise şi la Steluţa! Andrei a alergat cu micul dar în grajd
                                                              unde i l-a oferit Steluţei. Aceasta a început să ronţăie fericită.
                                                                  COPILUL FĂRĂ INIMĂ
                    VACANŢA                                   În urmă cu trei ani îşi pierduse tatăl şi acest eveniment îl marcase. Mama,
                                                                  Paul este un copil singuratic. De curând a împlinit paisprezece ani.
               DE CRĂCIUN                                     rămase  singură,  dorea  ca  el  să  se  implice  mai  mult  în  viaţa  de  familie,
                                                              să o ajute în anumite treburi gosopdăreşti, dar parcă nici nu o auzea. Se
                                                              îndepărtase chiar şi de cei mai buni prieteni şi colegi. Şi cu animalele se
                                                              purta urât. Le lovea uneori cu pietre.
                                                                  Inima lui se împietrise. Nu credea nici în magia sărbătorilor de iarnă
                        Cristina Oprea                        sau în Moş Crăciun. Nimic nu îl mai impresiona. Uitase să mai dăruiască.
                                                              Abia aştepta vacanţa de Crăciun pentru a sta la televizor.
                                                                  Cu gândurile la vacanţă a urcat scările blocului şi s-a apropiat de lift.
          CLOVNUL TOTO                                        Cu paşi mărunţi, spijinindu-se într-un baston, a intrat în holul blocului, un
                                                              bătrân. Ridicând pivirea spre Paul i-a spus cu glas temurând:
          Fulgi mari dansau un vals de decembrie, nu foarte friguros. Toto,   - Tinere, te rog ajută-mă să iau bagajul de afară şi să-l pun în lift.
      clovnul de la Circul Mare era foarte trist. Şi cum să nu fie când ştia că în   Trebuie să ajung la etajul cinci.
      curând va sosi Crăciunul şi el,  nu găsăse un brad să-l împodobească pentru   - Vezi-ţi de treabă, tataie, crezi că nu am ceva mai bun de făcut?, a
      fiul său Răzvan.                                        răspuns băiatul pe un ton dur. De ce pleci de acasă singur? Cheamă-ţi copiii
          Mergând încet spre casă, cu paşi apăsaţi prin zăppada moale, ducea   să te ajute!
      în suflet vestea tristă pentru fiul său, lipsa bradului. Cum va reacţiona oare   - Eh, ce bine ar fi să am un sprijin, dar din păcate sunt singur, a oftat
      Răzvan? Va plânge cu siguranţă. El, marele Toto, aşa cum i se spunea la   bătrânul şi a înaintat încet.
      circ, dorea să îi ofere o viaţă frumoasă copilului său, mai ales de când îi   Paul l-a privit de sus şi a urcat în lift. „Ce chestie! Şi bătrânul ăsta...”,
      murise  mama.  Cuprins  de  gânduri  nici  nu  a  auzit  când  îl  striga  cineva.   s-a gândit. A intrat în casă, a mâncat ceva foarte repede şi s-a aşezat în faţa
      A simţit o bătaie puternică pe umăr. S-a întors cu teamă şi a rămas fără   televizorului. Totuşi figura bătrânului avea ceva... cunoscut. Îl impresionase,
      cuvinte. În faţa sa nu era altcineva decât Moş Crăciun.   dar copilul nu voia să recunoască.
          - Te-am strigat pentru a te linişti. Fiul tău este vesel acum, se bucură   La un moment dat a sunat cineva la uşă. Paul s-a gândit că poate fi
      din  suflet  pentru  că  tocmai  a  descoperit  bradul  împodobit  de  mine  şi   mama. A mers şi a deschis. În pragul uşii stătea acelaşi bătrân.
      bineînţeles cadourile.                                      -Dumneavoastră aici? Aţi greşit etajul. Suntem la şase şi nu am cu ce
          După ce i-a spus aceste cuvinte Moş Crăciun i-a aşezat în mâini o   să vă ajut, i-a răspuns Paul tăios.
      crenguţă de brad cu un glob sub formă de inimă şi s-a făcut nevăzut.  -Stai dragul meu, nu am greşit! Aici locuieşte familia Popescu, nu?
          După un anumit timp, trezit la realitate de zgomotele oraşului, a pornit   -Da.
      spre casă. Intrând, a descoperit un brad împodobit aşa                     -Eu sunt unchiul tatălui tău. Am venit tocmai de
      cum şi-l dorise pentru fiul său. Copilul fericit se juca pe           la Brăila până la voi pentru că nu mai am nici o rudă
      covor cu un trenuleţ. Când şi-a văzut tatăl a alergat la              apropiată. Ştiu, nu mă cunoşti şi poate nu mă crezi, dar
      el şi l-a îmbrăţişat.                                                 am aici câteva documente care pot dovedi acest lucru.
          -Tati,  tati,  a  venit  Moşul.  Păcat  că  nu  este  şi               Paul  uimit  dar  şi  puţin  agitat  nu  ştia  cum  să
      mama să se bucure cu noi.                                             reacţioneze,  când  uşa  liftului  s-a  deschis  şi  a  apărut
          Atunci Toto şi-a amintit de globul sub formă de                   mama sa. În câteva cuvinte bătrânul i-a explicat şi ei
      inimă pe care-l pusese în buzunar şi l-a aşezat cu grijă              situaţia sa. Generoasă, doamna Popescu l-a invitat în
      în brad, răspunzându-i în gând copilului ,,Dar poate că               casă şi l-a tratat cum se cuvine, în contradicţie cu ceea
      este!”. Această seară de Ajun a fost cea mai frumoasă                 ce gândea Paul.
      din existenţa sa.                                                          Mama  i-a  propus  unchiului  să  doarmă  pe
                                                                            canapeaua  din  salon.  Paul  nu  se  putea  obişnui  cu
          STELUŢA                                                           gândul  că,  din  acel  moment  viaţa  lor  s-a  schimbat.
                                                                            Bătrânul  avea  să  locuiască  împreună  cu  ei  până  la
          A sosit şi mult aşteptata vacanţă de iarnă. Andrei                sfârşitul zilelor.
      este  bucuros  pentru  că  va  merge  la  bunici,  la  ţară,               Nervos, Paul a plecat să se plimbe. Chiar dacă
      unde se va distra foarte bine cu prietenii săi. Pentru el             afară  începuse  să  ningă  simţea  nevoia  de  aer.  Tot
      vacanţele la bunici sunt cele mai frumoase, cele mai                  gândindu-se la problema cea nouă, nu a observat un
      încărcate de bucurii. Aici, bunica, o femeie blândă şi                mic ochi de gheaţă şi a alunecat. Brusc, a fost trezit la
      bună, îl răsfaţă cu plăcinte şi gogoşi după reţete numai              realitate. A simţit o durere puternică la piciorul drept.
      de ea ştiute, iar bunicul îl educa să respecte păsările şi            Ceva  se  întâmplase.  Au  sărit  să  îl  ajute  mai  mulţi
      animalele, povestindu-i întâmplări din viaţa sa. Nici de              necunoscuţi.  Au chemat ambulanţa şi a ajuns la spital.
      creşterea plantelor şi a florilor nu uitase bunicul să îi             Medicii de gardă au spus că are o fractură şi că trebuie
      povestească. Copilul îl iubea tare mult pentru lucurile   să îi anunţe familia. În mai puţin de o jumătate de oră a venit şi mama care
      interesante pe care i le spunea.                        l-a găsit cu piciorul în gips.
          Însă în această iarnă nici nu ştia ce surpriză îl aştepta. Iapa din curtea   După acest incident a ajuns acasă. Cu greu l-au transportat câţiva
      bunicului pe care o chema Bella, devenise de curând mămică.   vecini până la etajul şase. Paul a observat ce înseamnă unitatea şi omenia.
          Drumul spre bunici a fost destul de lung dar şi foarte frumos pentru   Pe acei vecini nici măcar nu îi saluta şi totuşi ei l-au ajutat. Unchiul a venit
      că peisajul din acea zonă de munte era copleşitor. Afară, fulgii mari de   încet lângă pat şi a început să îl încurajeze. Trecuse şi el îintr-o întâmplae
      nea se aşterneau pe pământ, cernuţi parcă din sacul timpului de poveste.   asemănătoare.  În  fiecare  zi,  bătrânul  îi  povestea  câte  o  poveste  cu  tâlc
      Ajuns la casa bunicilor a alergat să-i îmbrăţişeze oferindu-le mici cadouri   încercând să îi îmblânzească inima împietrită.
      cumpărate de el. Pe masa din bucătărie îl aştepta un platou mare cu prăjituri.  A venit seara de Ajun. Bătrânul a început să povestească cum erau
          Bunicul l-a luat de mână şi l-a dus în grajd pentru a i-l prezenta pe   sărbătorile  de  iarnă  altădată.  Ningea  din  abundenţă,  copiii  mergeau  la
      noul membru al familiei – micuţul mânz. Era mic dar vioi şi avea în frunte   colindat,  gospodinele  pregăteau  anumite  mâncăruri  şi  prăjituri,  specifice
      o pată albă ce semăna mult cu o stea.                   zonei. Tot povestind a simţit cum îi vine rău. Copilul a intrat în panică. A
          Bunicul i-a spus să aleagă el numele, dar cu grijă pentru că era fetiţă   telefonat la salvare. Şi-a sunat mama şi i-a explicat despre situaţia unchiului.
      „copilul” Bellei. Ce idee!                              A început să plângă şi i-a spus bătrânului:
          -Bunicule, o va chema Steluţa! A exclamat bucuros copilul.  -Te rog să îţi revii, fii puternic, nu vreau să mori, eşti singura mea
          În noapte magică de Ajun, Andrei şi-a rugat bunicii să o lase şi pe   legătură de familie cu tata, înţelegi! Aşa cum eşti, puţin cicălitor, să ştii că
      Steluţa în casă, să îl aştepte împreună pe Moş Crăciun. Pentru că îl iubeau   te iubesc, a mai îngăimat băiatul.
      foarte mult, bunicii s-au gândit să-i îndeplinească dorinţa şi au lăsat-o pe   Bătrânul l-a auzit ca prin vis şi a zâmbit. Bulgărele de ghiaţă din
      Steluţa în casă. Copilul a aşteptat până spre dimineaţă venirea Moşului,   sufletul lui Paul se topise.
      apoi a adormit. Bunica l-a purtat pe braţe până în camera lui, iar bunicul, cu   După ce medicul de la ambulanţă l-a restabilit, unchiul a trebuit să
      mare grijă, a dus căluţul în grajd.                     se  odihnească. Atunci  când  s-a  trezit  i-a  mulţumit  copilului  spunându-i
          Andei visa cum alerga pe dealurile din împrejurimi având-o alături   că aceste cuvinte au alcătuit cel mai frumos cadou primit de el. A întins
      pe Steluţa. Soarele cu razele sale îi mângâiau faţa.    mâna şi a luat după noptieră un mic dar. Paul l-a desfăcut şi a văzut o cutie
          -Este Crăciunul!, a strigat copilul uitându-se pe fereastră.  frumoasă, din lemn, pictată. Înăuntru a găsit un ceas şi fotografii cu tatăl său
          Când, ce să vezi! În curte era un om de zăpadă şi lângă el multe   când ea copil. Lângă bradul împodobit au început depănarea amintirilor.
      cadouri. S-a îmbrăcat repede, a fugit afară. Un singur cadou nu îi aparţinea   Mama le-a adus prăjituri şi i-a privit cu drag. În sfârşit fiul ei îşi deschisese
      – două legături de morcovi şi câteva mere frumos aranjate într-o cutie aurie.   sufletul.

      11670                                         www.oglindaliterara.ro
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15