Page 11 - Oglinda173
P. 11

Epigramistul în ipostaza de prozator




                                  Mihai  Sălcuţan,  cetăţean  de   intelectuală cu ambiţii profesionale nemăsurate alege să se retragă într-o
                               onoare  al  municipiului  Buzău,  este   mănăstire şi să îmbrace haina monahală, chiar dacă i se dăduse, în final,
                               avocat,  scriitor,  animator  şi  manager   câştig de cauză într-un proces în care fusese implicată, după ce, cu maşina
                               cultural,  activist  social,  promotor  al   ei luxoasă, accidentase un pieton nevinovat pe care-l abandonase, panicată,
                               relaţiilor  stabilite  între  judeţul  Buzău   la locul cu pricina.
                               şi  Republica  Moldova,  îndeosebi  cu   Călcând apăsat pe urmele unor Ray Bradbury (1920-2012) ori Jeffrey
                               oraşul  şi  Raionul  Soroca.  Membru   Archer  (n.1940),  se  pare  că  prozatorul  are  o  vădită  propensiune  pentru
                               al  Uniunii  Scriitorilor  din  Republica   povestirile cu final neaşteptat, tip coup de théâtre. În Întortocheatele căi
                               Moldova  şi  vicepreşedinte  al  Uniunii   ale Domnului, tânăra şi hedonista avocată Codruţa Busuioc e vizitată la
                               Epigramiştilor  din  Romania,  este   birou de un inginer, Pompiliu Stâncaru, coborât din galeria marilor avari
                               fondator  al  Bibliotecii  „Basarabia”   ai literaturii lumii, adică extrem de cumpătat în toate. Acest harpagon local
                               din oraşul Soroca, filială a Bibliotecii     îşi relatează viaţa spre a-şi motiva scopul vizitei sale. Ca student cunoscuse
                               „V.  Voiculescu”  din  Buzău,  prima   o studentă de la Filologie şi între el şi ea se înfiripase o iubire înfocată,
                               bibliotecă de carte cu grafie latină de   dar,  după  ce  rămăsese  însărcinată,  respectiva  iubită  dispăruse  pentru
            Ion Roşioru        pe  teritoriul  Republicii  Moldova,  un   totdeauna din viaţa lui. Ajuns la oarece vârstă şi dispunând de o frumoasă
                               susţinător important al dezvoltării sale   agoniseală, voia să încheie un act de recogniţiune, în aşa fel încât de va fi
                               ulterioare,  preocupat  de  colectarea  şi   găsit copilul, nu ştia dacă fată sau băiat, averea şi numele lui să-i revină
      transportul de carte, colaborator permanent la activitaţile pe care aceasta le   acestuia. De unde să bănuiască avarul că i se destăinuia chiar propriei sale
      organizează. Cunoscut îndeosebi ca scriitor satiric şi umoristic, excelând în   fiice? Cam pe o idee asemănătoare e structurată Trecerea dintre două
      poezia cu formă fixă a rondelului ca şi în eseistică de bună factură, Mihai   lumi, un fel de exerciţiu de roman prin abundenţa faptică expusă fugar şi
      Sălcuţan  şi-a  adunat  numele  pe  mai  multe  cărţi,  ultima  dintre  ele  fiind   trepidant. E povestea unei basarabence nonagenare, Eusebia Moldoveanu,
      Cumpăna dreptăţii (Editgraph, Buzău, 2016), carte în care cunoscutul   fugită din calea sovieticilor după ce soţul ei, Valeriu a fost dat dispărut
      autor înmănunchează un număr de 27 de proze scurte inspirate din lumea   în sângeroasele bătălii de la Cotul Donului şi, oricâte demersuri a făcut
      pestriţă  care  se  perindă  prin  sălile  tribunalelor  sau  prin   biata femeie şi oricât s-a zbătut, n-a mai aflat nimic de
      birourile avocaţilor, fie în căutarea dreptăţii, fie să se afle în   el  niciodată.  Şi-a  crescut,  o  dată  ajunsă  şi  stabilită  în
      treabă ori să se adăpostească de ploaie, precum în savuroasa         Buzău, cei trei copii, doi băieţi şi o fată, toţi având studii
      şi  caragialiana  Umbrelă  pentru  vreme  rea.  Cartea  de           universitare şi descurcându-se onorabil: unul, absolvent
      proză artistică beneficiază de o prefaţă semnată de Theodor          de ASE, a devenit om de afaceri după Revoluţie; altul
      Codreanu care arată, printre alte idei şi concluzii pertinente       a fost profesor de istorie şi autor de cărţi de succes, iar
      şi  avizate  că:  „Pentru  un  începător  al  prozei  artistice,     fata, Miruna, artist plastic de reală sensibilitate. Tocmai
      Mihai Sălcuţan apare surprinzător de maturizat, îndelunga           se afla la Chişinău, la un salon de pictură, unde expunea
      exersare în epigramă îngăduindu-i să scrie simplu, direct,          nişte tablouri, când pictoriţa a primit vestea morţii mamei
      concentrat, nu fără subtilităţi umoristice şi simţ plastic,        sale. Ceilalţi pictori au dat un anunţ de condoleanţe într-
      în  descrieri  peisagistice,  dar  şi  în  „fiziologii”,  ca  în   un ziar local, iar colega lor s-a întors în ţară să-şi conducă
      portretul făcut poliţistului comunitar, la care cumpăna cu         mama pe ultimul drum. În ultima seară de priveghi, familia
      două ciuturi ia proporţii antitetice caricaturale, după cum       decedatei  s-a  pomenit  la  capelă  cu  un  bătrân  destul  de
      tratează  staţionarea  Daciilor  şi  Mercedesurilor  parcate      neputincios, susţinut de doi bărbaţi. Nu era altul decât Valeriu
      ilegal pe trotuare (În numele legii)” (p.6).                     Moldoveanu, soţul defunctei de care aflase citind ziarul de la
        Scriitorul  face  distincţie  între  justiţia  lumească  şi  cea   Chişinău unde el, nemaiştiind nimic de ai săi, se căsătorise cu
      divină, idee pe care sunt construite primele povestiri ale cărţii: Justiţie   o văduvă după ce scăpase ca prin minune dintr-un lagăr siberian şi, spre
      divină,  inspirată  din  nedreptăţile  iscate  de  furia  retrocedărilor  abuzive,   a face rost de bani, muncise zile în şir prin gările stepei ruseşti. Când au
      procesul  prin  care  bisoceanul  Radu  Paltin  căruia  i  s-a  luat  fără  nicio   venit să-l trezească pe bătrân, acesta murise deja în cursul dimineţii. Cei
      explicaţie un teren, terminându-se brusc prin moartea subită a impostorului   doi soţi, au fost înmomântaţi împreună după o altă zi necesară întocmirii
      bucureştean cu care se judeca la Tribunalul din Buzău şi pentru care, întors   actelor trebuitoare. Citind această povestire nu poţi să nu te gândeşti la
      acasă  aprinde  pios  o  lumânare  de  pomenire.  În  Cumpăna  dreptăţii,   Soarta unui om a lui Mihail Şolohov. Puţini sunt prozatorii buzoieni care
      preotul Pantelimon Diaconu află de un bărbat venit la spovedanie că acesta   să  ocolească  toposul  Crângului,  acest  parc  secular  unde  pensionarii  se
      fusese atras într-o aventură erotică de însăşi doamna preoteasă. Aflat într-o   adună din primăvară până toamna târziu şi deapănă amintiri din copilărie
      situaţie mai mult decât dramatică, preotul încornorat reuşeşte cu greu să   ori discută teme de interes local şi naţional, ştirile de la televizor, ca şi
      învingă opreliştile ecleziastice care se opun divorţului în condiţiile în care   întâmplări  auzite  la  tribunal  unde  vorbitorii  merg  să  asiste  la  diverse
      ţinea enorm să-şi păstreze statutul de paroh, fie şi la altă biserică din oraş   procese, cum ar fi cel prin care Virginica Zamfirescu, fiică de notar, vrea
      sau din altă parte. Reuşita o datorează, neîndoielnic, avocatului luminat   să probeze că Marius Fecioru, fiu de avocat, este tatăl copilului pe care ea
      care „reuşeşte  -  notează prefaţatorul  -  să strecoare o undă de scepticism în   urmează să-l aducă pe lume. Analiza ADN-ului va dovedi că nu Marius era
      raţionamentele judecătorului, încât, nemaiavând alte argumente, îl invocă   tatăl, ci un altul, fiul judecătoarei care se ocupa de cazul cu pricina şi care
      de Oscar Wilde care spunea că scepticismul este începutul credinţei” (p.9).   începuse s-o simptizeze pe Virginica. (Ce mică e lumea).
      Întâlnim în această proză un prim portret în oglindă al avocatului de reală   Bătută  de  vânt,  pulpana  mantalei  lui  Caragiale  flutură  reconfortant
      vocaţie: „părtaş la evenimentele vieţii dar care nu se lasă dominat şi zdrobit   deasupra multor scrieri în registru satiric ale lui Mihai Sălcuţan. Fără drept
      de acestea, ci le înfruntă, depăşindu-le, regăsind dincolo de ele echilibrul   la cuvânt pare o replică la discuţia dintre judecător şi Leanca precupeaţa
      adânc al fiinţei, starea de confort spiritual sănătos. În munca lui de avocat   din Justiţie. Femeia din schiţa buzoianului îl abordează pe magistrat spre
      se situează deasupra lumii, al zbuciumului în care aceasta se împacă cu   a-şi reclama soţul că n-o mai iubeşte de când ea a dus pe lume un copil
      chipul omului răsfrânt în cioburile de oglinzi care-l deformează, pentru   tuciuriu şi nu înţelege de ce această lipsă crasă de comunicare a soţului din
      a-i reda unitatea şi demnitatea naturală” (p.22). Un alt autoportret posibil   zi în zi mai taciturn şi mai mohorât. Şi bietul creştin nu-i iubeşte nici pe cei
      e cel din povestirea O zi de ţinut minte, unde Veniamin Bărbulescu „este   doi copii pe care ea i-a adus pe lume înainte de căsătorie. Umbrelă pentru
      un distins avocat de carieră, înscris în Barou de la terminarea studiilor de   vreme rea se vrea, cu siguranţă, un ecou la Căldură mare, de nu cumva
                                                                                                                î
      drept, format ca luptător de elită pentru dreptate, adevăr şi justiţie, pentru   la episodul dintr-o piesă absurdă a lui Eugen Ionescu, când un pompier
      respectarea  drepturilor  fundamentale  ale  omului  care  îi  sunt  crez  de  o   zăboveşte la o cafea şi la depănat bancuri în doi peri cu doi bătrânei, soţ
      viaţă. Este cunoscut şi ca o persoană activă în viaţa comunităţii locale,   şi soţie, în timp ce la etajul superior un incendiu îşi vede nestingherit de
      ca neobosit activit şi manager cultural, dar şi ca politician, a deţinut un   treburile lui hulpave. Soţul din Soluţie de compromis îi cere consoartei
      mandat de deputat în Parlament” (p.129).                sale să-şi schimbe numele de familie deoarece a pozat nud într-o revistă
        Prozatorul-eseist  îşi  surprinde  personajele  în  timpul  unor  profunde   pentru adulţi, motivând că numele e tot ceea ce îţi mai rămâne după ce
      crize  de  conştiinţă  morală,  precum  în  Porţile  destinului  unde  o  tânără   ai pierdut totul. Forţa transfiguratoare a banilor nu prea cunoaşte limite.


                                                    www.oglindaliterara.ro                                  11671
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16