Page 3 - Oglinda173
P. 3

EDITORIAL

                     Proteză pentru suflet






               Un eveniment cultural, cu impact emoţional deosebit, a avut loc în data de 15 aprilie
          2016, la sediul bibliotecii  Ana Georgescu din Odobeşti, cu ocazia aniversării a 390 de
          ani  de la prima atestare documentară a oraşului. Cu sprijinul primarului Daniel Nicolaş,
          directorul  Casei de Cultură C.C. Giurescu, Valentin Muscă, un om dedicat culturii, şi cu
          vorba, şi cu fapta, a reuşit să învârtă „Roata  vieţii“ şi să adune, comprimând timpul, trei
          odobeşteni în aceeaşi instiuţie: Ministrul actual al Culturii, Vlad Alexandrescu, alături de
          memoria pictorilor Nicolae Teodoresu şi Gheorghe Tattarescu.
                Nu, nu este campanie electorală. S-a întâmpat doar că, la Odobești, respectul pentru
          cultură să nu fie un pai în ochii administrației locale, care s-a implicat  de nenumărate
          ori în susținerea de acțiuni menite să întrețină un climat cultural activ într-un oraș mic,   Ştefania Oproescu
          dar cu un trecut care nu este lăsat uitării. O sărbătoare decentă, fără artificii, fără muzică
          explodând în boxe.


          Însoțite de custodele Muzeului Episcopal de la Buzău, patru  liceene se vor desprinde și ele curând de această familie pe care
      picturi  ale  lui  Nicolae  Teodorescu  au  fost  aduse  pentru  prima  au frecventat-o cu o dăruire aproape nefirească în aceste timpuri.
      dată, după aproape două sute de ani, la Odobești, locul de naștere  Una va deveni medic, dar nu va uita poezia în care se inițiază de
      al pictorului, și expuse în holul bibliotecii: Autoportret, Portretul  la  12  ani;  cealaltă  este  atrasă  de  Regie  și  sperăm  să-i  auzim  în
      soției pictorului, Răstignirea Domnului și Roata vieții, un tablou cu  curând numele printre cei dedicați acestei arte. Iar în vremea când
      o iconografie interesantă. Zugrav de biserici, Nicolae Teodorescu a  cenzura  financiară  nu  crescuse  ca  lichenii  pe  cultură,  singurele
      condus Școala de Zugravi din Buzău, începând cu anul 1837, și a  Festivaluri literare în Vrancea au fost organizate tot de Asociația D.
      fost mentorul pictorului Gheorghe Tattarescu, nepotul său, rămas  Zamfirescu, aducând în județ scriitori de renume din întreaga țară.
      orfan de mic, după ciuma din 1826. Mediatizat din timp în presa  Radio România Cultural numea, pe atunci, Vrancea, Polul Cultural
      locală, evenimentul n-a prea rezonat în declarata breaslă culturală  al României. N-a mai făcut nimeni vreun festival cultural în județul
      vrânceană.  Dintre  toți  scriitorii  vrânceni  aflați                 care  are  valori  ce  merită  onorate  de  urmași,
      în cinste pe rafturile de la intrarea în bibliotecă,                   pentru că în Vrancea nu sunt fonduri de cheltuit
      sub eticheta „Memoria locală”, au fost prezenți                        pe asemenea activități, care nu aduc venituri. Se
      doar doi. Școala de Artă Gh. Tattarescu, artiști                       fac festivaluri în jur: la Râmnicu Sărat, la Mizil,
      plastici trăitori în acest județ, nu s-au deranjat                     la Adjud, la Tecuci, etc. Îmi amintesc momentul
      pentru  atâta  lucru. Așa  suntem  noi,  uniți  doar                   în care Marian Ruscu anunța că revista Axioma,
      când se pune de-o critică sau de ceva bârfe. Sau                       pe care o patrona de zece ani la Ploiești, nu mai
      de  laude  personale. Am  remarcat  participarea                       apare. Spusele lui de atunci erau de un tragism
      bibliotecii Duiliu Zamfirescu din Focșani și cea                       plin de demnitate: „Fronda tăcută și făcătorii de
      a Direcției pentru Cultură Vrancea.                                    nimic se pot manifesta. Nu-mi mai pasă!”. Aș
          În aceeași zi, la redacția revistei Oglinda                        vrea să spun la fel dar nu pot. Ba da, îmi pasă! Și
      Literară, sosea răspunsul oficial de la Centrul                        cred că și domnului Ruscu i-a păsat. Mult. Altora
      Cultural  Vrancea,  prin  care  publicația  solicita                   nu le pasă. La ce bun să risipești ceva firfirici,
      sprijin  financiar,  conform  îndrumării  de  la                       când Centrul Cultural Vrancea, instituție aflată
      Consiliul Județean. Un NU previzibil, după ce                          în  subordinea  Consiliului  Județean,  angajează
      am fost plimbați, încă de la începutul acestui an,                     proiecte de mai bine de jumătate de milion de
      între cele două instituții. Între timp, revista a trăit   Roata vieţii - Nicolae Teodorescu  euro, pentru amenajare şi extindere spaţiu? O fi
      cu speranțe și cu resurse din bugetul personal al                      adevărat? Așa am aflat și noi, nu de la telefon,
      scriitorilor. Artistul  plastic,  cel  care  este  prof.               ci din presa locală. Mai precis, din data de 14
      dr. și director al Centrului Cultural Vrancea, ne informează că, în  noiembrie 2015. Iată ce ușor se iau decizii dintr-un vârf de pix.
      urma unor convorbiri telefonice, a aflat că revista Oglinda literară    Dar, ca supărarea să nu ne întunece de tot, căutăm paliative.
      nu ar fi cunoscută. Asta în aprilie 2016, deși decizia era luată cu  În  16  aprilie  2016,  s-a  redeschis  Teatrul  Municipal  Maior
      mult înainte. Așa că, după mai bine de cincisprezece ani de apariție  Gheorghe  Pastia  din  Focșani,  cu  un  recital  vocal-instrumental
      neîntreruptă, vom fi nevoiţi să tragem linie peste această publicație.  de muzică românească. Și cu intrarea liberă. Am văzut o sală de
      Iar costurile nu făceau, cu siguranță, gaură în buget, fiind mai mici  teatru aproape plină. Un tablou rar. Lângă mine, un bărbat cărunt
      cred, decât panseluțele de pe un singur rond de flori. Doar tiparul  însoțea o fetiță de șase ani, atentă tot timpul la scenă, ca și cum
      trebuia achitat, ca și până acum, în rest, colectivul de redacție a  ar fi privit la Moș Crăciun. În deplină tăcere, a mimat spectacolul
      făcut tot timpul voluntariat, iar scriitorii, care ne sunt colaboratori,  cu o fidelitate impresionantă. Pianul îl acompania cu degetele pe
      nume cunoscute și onorante în peisajul cultural actual și care au  speteaza scaunului din față. Când vioara era solista, mâna dreaptă
      auzit de Oglinda literară, nu au fost niciodată recompensați. Nu  îi era arcuș, iar stânga vioară. Vocea sopranei o mângâia cu palmele
      putem decât să le mulțumim pentru apreciere și fidelitate. Să nu mai  pe obraji. La aplauze era prima, în picioare, cu mâinile ridicate cât
      spunem că difuzarea revistei, fără fonduri este, doar ea, un dezastru.  de sus putea. Nu știu cine era. Dar imaginea acestui copil îmi va
          Poate n-a aflat domnul director al Centrului Cultural Vrancea  fi multă vreme proteză pentru suflet. Și, până la urmă, n-au trecut
      că,  pe  lângă  cenaclul  Duiliu  Zamfirescu,  patronat  de  Asociația  decât patru sute de ani de la moartea lui Cervantes, cu al lui don
      cu  același  nume,  care  scoate  revista  și  care,  tot  de  mai  bine  de  Quijote. Poate nu vom uita așa de repede tot.
      cincisprezece  ani,  funcționează  neîntrerupt,  au  crescut  tineri
      care  activează  acum  în  diverse  domenii  culturale  din  țară.  Două

                                                    www.oglindaliterara.ro                                  11663
   1   2   3   4   5   6   7   8